- lítiu
- s. n. [-tiu pron. -tìu], art. lítiul; simb. Li
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
lítiu
Look at other dictionaries:
litiu — LÍTIU s.n. Element chimic din familia metalelor alcaline, de culoare argintie, moale şi foarte uşor, existent în natură numai sub formă de săruri şi utilizat în medicină, fotografie, electrotehnică etc. – Din fr. lithium. Trimis de Joseph,… … Dicționar Român
zinnwaldit — ZINNWALDÍT s.n. (min.) Minereu de litiu. [pr.: ţinvaldit] – Din fr. zinnwaldite, germ. Zinnwaldit. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZINNWALDÍT s.n. Silicat natural de litiu, potasiu şi fier. [pron. ţinvaldít] (din … Dicționar Român
lepidolit — LEPIDOLÍT, lepidoliţi, s.m. Specie de mică bogată în litiu şi fluor, albă sau roz. – Din fr. lépidolithe. Trimis de LauraGellner, 19.05.2004. Sursa: DEX 98 lepidolít s. m., pl. lepidolíţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
spodumen — SPODÚMEN s.n. Silicat natural de litiu şi de aluminiu, de culoare albă cenuşie, galbenă verzuie sau violetă, cu luciu sidefiu. – Din fr. spodumène. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 spodumén s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
litină — litínă s. f., g. d. art. litínei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic LITÍNĂ s.f. Oxid sau hidroxid de litiu. [< fr. lithine]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN LITÍNĂ s. f. hidroxid de litiu. (< … Dicționar Român
rubelit — RUBELÍT, rubelite, s.n. Varietate de turmalină, de culoare roz, care conţine litiu, folosită ca piatră semipreţioasă. – Din fr. rubellite. Trimis de LauraGellner, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 rubelít s. n., pl. rubelíte Trimis de siveco,… … Dicționar Român
